Irrational man. Happy time cu psihopați.

Atenție, e totul un mare spoiler.

Irrational man este conform Rotten Tomatoes un film nu foarte bun. Eu l-am văzut la cinema împreună cu o fată de o frumusețe foarte avansată, așa că mi s-a părut chiar bun. Dincolo de captivitatea subiectivă în care fericit l-am vizionat, filmul poate că este realmente bun, și am să încerc să înțeleg de ce oare.

Privibil este în orice caz.

Woody Allen este regizorul acela prolific și perfect nebun căruia îi place să exploreze cu fiecare film câte o altă nevroză. Iar aici a nimerit ceva destul de amuzant: o splendoare de bărbat (Joaquin Phoenix) în midlife crisis probabil perpetuu, uber-narcisic, prof de filozofie blazat, reușește să se salveze dintr-o depresie de anvergură folosind o tehnică dostoievskiană: crima și pedeapsa. Depresie atât de avansată încât și studenta excelentă pe care o cucerește dintr-o greșeală calculată nu reușește să-l facă mai fericit. Tot filmul tipa insistă să se culce cu el și omul nu vrea, pentru că ce rost are + niște etică (care etică la un moment dat se duce naibii într-un dulce stil academic). Motivele pentru care nefericirea lui este așa de mare sunt explorate sârguincios și atât de repetitiv încât de aceea snobii de pe Rotten au calificat aproape unanim filmul drept unul enervant.

Însă mie mi-a fost mai mare dragul să văd un om nefericit cum se întremează și respiră din nou aer proaspăt, cum înfloresc în el pasiunea, virilitatea și bucuria vieții (pentru că e pe cale să otrăvească un total necunoscut cu cianură).

Dacă vrei să vezi psihopați narcisici care trec de la agonie la extaz, și invers, ăsta e fimul perfect pentru tine. Unii psihopați mai și mor, ceea ce este relaxant din punct de vedere psihic.

Specificul mediului academic (bârfă masivă + erotism prost gestionat + crossover între existențialism și plictiseală cruntă) este redat superb, drept pentru care filmul este bun. În acest context academic, devine și plauzibilă lejeritatea cu care două femei pot fi atât de șogore, dar atât de relaxate cu asta în același timp.

În sală am mai avut norocul unui neanderthalian care s-a bucurat destul de mult de film, punctând conștiincios ipocrizia intelectualilor portretizați în film (“bă, ce vrăjeală are ăsta în el”). Woody Allen cu siguranță că și l-ar fi dorit spectator.

Apoi, dacă ești pseudodoct, filmul va fi o recompensă, pentru că vei înțelege majoritatea glumițelor intelectuale la justa lor valoare. Deci un film pentru toată lumea, recomandabil.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s