Mad Max Fury Road. Feminismul.

Un bun film de acțiune.

Foarte bun, dacă ești capabil să înțelegi ce este acela un film de acțiune. Film de acțiune: mitraliere, mașini, sânge și explozii. Ăia răi o pățesc la final. Pacea se instaurează, moare Ceaușescu. Gloanțele dansează precis în jurul protagoniștilor, când scenariul zice că nu e încă momentul să o încaseze cutare good guy. Sau good girl.

Lapte de mamă pentru băut precum sana. Niște fete frumoase ținute în niște veșminte ca într-un videoclip de Enya, ca să plozească războinici cu fețe de Bastian Schweinsteiger, veșminte care nu se murdăresc de la atâta luptat cu descreierați în deșert. Urâți. Mulți urâți. Numai nebuni. Baba și mitraliera, la propriu. Ciudățenii pe bandă, fetish cu tuning de mașini, scene de coșmar cât pentru tot restul vieții. Amuzament, oarecum.

Îmi zice persoana cu care am fost că cică zic unii recenzori că feminismul. Că scenariul. Că celebrată este femeia, că subversiv este revoluționat filmul de acțiune. Nu am remarcat aceste subtilități. Am remarcat doar că protaganistul nu avea de ce să dea numele filmului. În rest, film de acțiune.

Dacă începi să te gândești la subtilitățile astea, poate că îți trece prin cap că sunt lucruri puse acolo astfel încât să sprijine astfel de teze. Începi să le cauți, poate. Dar de ce să iei un gest realmente tandru precum el o lasă pe ea să-și rezeme pușca de umerii lui ca să îi zboare creierii unui dement, și să-i aplici nu știu ce tezisme? Oricum nu cred că le observi, iar dacă te gândești la feminism în timp ce vezi acest film, ori ai o problemă, ori societatea e într-un fel. De fapt asta cu feminismul zice chestii despre societatățile în care s-a vehiculat ideea. N-o să le fac sociologia, că mă depășește, dar asta ar trebui. E Mad Max, în fond. Dacă după primul Mad Max de-acum 30 de ani ziceai că feminismul se va instala în al 4lea sequel, erai foarte SF.

Dar într-adevăr, este un film care trece testul Bechdel cu brio. Și da, personajul principal este tipa care conduce camionul, nu Mad Max.

Overall, filmul se simte ca un basm, asta e plăcut.

El este făcut cu o grijă pentru detaliu cum rar întâlnești. Plauzibilitatea trebe ținută în suspans, dacă vrei să te bucuri de film, nu genul ăsta de detaliu am în minte. Scenografie, cred că vreau să zic. Efecte speciale, lucruri frumoase. Adică urâte. E cel mai urât film din lume, cu urâți care o încasează și care duc o viață ca în evul mediu doar că în viitor, de care nu îți dorești. Sau e ca la mineriadă, așa îmi imaginez că a fost.

Nu l-am văzut în 4D, din păcate. Vise plăcute.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s